Rautaciosii - sursa mea de inspiratie

Astazi propun un exercitiu de imaginatie. Ce ati face voi daca ati avea super puteri? Eu i-as vindeca pe rautaciosi de rautate. O scriu in speranta ca mai sunt si alti naivi, asa cum sunt eu si ca imi citesc frazele.
Te-as vindeca de propria amaraciune in care te-ai scufundat de ceva timp, astfel nu ai mai avea ocazia de a 'impusca' cu vorbe goale, oamenii din jurul tau.
Ti-as ierta sarcasmul ieftin ca sa te pot salva de la propria sabotare.
Te-as inveli in bunatate si apoi in virtuti greu de egalat.
As face din tine un super om sau mai degraba ti-as oferi sansa sa descoperi bunatatea ce zace in tine de atata amar de vreme.
Mi-a spus cu ceva timp in urma o doamna ca ar face orice sa-si stie copilul in siguranta, pentru ca doar ea cunoaste cate nopti si-a pierdut cu mana pe fruntea fetitei ei cand avea febra, cate prajituri nu a mancat cu gandul la scutecele ce trebuia sa le cumpere ( fiind mama singura) sau cate galeti cu var a cumparat pentru a acoperi ''simtul artistic'' impregnat pe pereti. Ar deveni o super-mama ca sa-si apere copilul.
Cum eu nu am copii, asta imi doresc sa fac. Sa vindec rautaciosii de rautate.
Petrec destul de mult timp prin metrou, pana ajung la locul de munca si observ in fiecare dimineata oamenii ce se tot imping si se grabesc sa ajunga la destinatie. Unii alearga, altii merg agale, unii mai veseli, altii mai tristi.
Traseu comun am cu un barbat trecut de 30 de ani, care se cearta permanent cu cineva la telefon, dimineata. E atat de posac, incat nici cel mai dulce baton de ciocolata nu l-ar vindeca. Merge tantos, mere cautand cu privirea prin metrou pe cineva. Urca apoi intr-un microbuz ce duce probabil la Dragonul Rosu. In permanenta, se plange de bani sau de sotie, ba mai devine si misogin, razand de defectele fetelor. Il privesc si ma priveste, nestiind ca ii inteleg limba. Cat de nefericit sa fii, domnule rautacios, incat sa te bucuri de imperfectiunile intruchipate ale bietelor studente, care isi repeta cu mainile tremurande ultimele cursuri, inainte de examene?
Oare rezoneaza cu pierderile din trecut? Greu pret de platit pentru reprimarea furiei, tristetii si dezamagirii. Pe cine ajuta sa duci o viata mizerabila, presarata cu critici, acuze si vocabular de birjar? Pe nimeni. Ca el sunt multi altii/altele, satui de viata, desi nu au nici 30 de ani. Oare cum ar reactiona daca una din fetele alea l-ar plesni in metrou? S-ar vindeca de ironie? Sau si-ar continua drumul pe care l-a parcurs de mii de ori?
Acest tablou haotic nu ar trebui sa existe. Ce bine ar fi sa ii vindecam pe rautaciosi de ei insisi. Dar ce stiu eu..sunt doar o naiva ce incearca sa salveze un rautacios.
Cu drag, Corina.