De ce mi-s mandra de ai mei

Bate soarele in geam de ceva vreme si mi-a adus aminte de ai mei. Mi-s mandra ca imi curge prin vene sange de Arama impletit cu sange de Cojocaru. Cu ei as vota azi. Ii fac din ochi, oameni mandri si curajosi, inalti ca brazii si sinceri. Cu stramosi ce vin de prin Ardeal, aveau tolba plina cu vorbe bune si ospitalitate. Tin minte si acum in ce mod cald te primea bunica in casa, chiar daca nu te cunostea. Ai mancat? Iti e sete? Era modul ei de a se asigura ca nu suferi sau ca ti-ai ostoi durerile interioare cu un pahar de ceva..fie el si apa de la robinet. Sa mai zic de sezatori sau de nuntile pe care nu le rata in nicio saptamana? Satul era ca un mic furnicar, o familie mare ce-si impartea bucurii si necazuri. Nu am cum sa-i uit marturisirile. Imi par ca sunt desprinse dintr-o poveste scrisa de Barbu Stefanescu Delavrancea.Nu cunosteau termenul 'hai sa-i jucam pe degete', nu-si complicau existenta cu lucruri inutile si nici nu doreau cu ardoare sa detina bunuri. Tot de la ei am invatat ca schimbarea o fac eu, nu astept de la altii. O fac in momentul in care predau, in momentul in care iau atitudine cand ma simt neindreptatita, in momentul in care schimb ceva la mine si nu la cel de langa mine. Nu am nevoie de stampile sau de reprezentanti de vaza. Ma multumesc cu gandul ca mai sunt si altii ca mine.
Cu drag,
Corina.

Libertate? Cu ce costuri?

Hartia suporta orice, nu si oamenii din jurul nostru. Azi mi-am adus aminte de zilele de liceu, de monologul unor dascali si de nostalgia ce ma cuprinde de fiecare data cand aud 'liceu pedagogic'. Fac parte din generatia 89, 'astia ceva mai rebeli, care scuipau cu bolta semintele' Pe langa seminte, se mai scuipau si idei. :)) Colegele mele din liceu isi vor aduce aminte de profesorul nostru de pedagogie, cel care glumea pe seama noastra. Bineinteles ca eram toate adolescente cu bun simt si nu am fi facut noi asemenea gesturi. Poate ca nu ar fi fost rau sa incercam. :)) Cine stie la ce performante am fi ajuns. Domnul nostru profesor nu era ca domnu' Trandafir al lui Sadoveanu. Ne vorbea in schimb de libertate si de pretul ei. Sa poti sa mesteci si sa scuipi idei proprii, sa ai indrazneala de a supravietui pe cont propriu, fara a te lega de buzunarul nimanui. Sa mai discut despre marcarea teritoriului? Da, e al meu pentru ca pot si nu ma las nici de-a naibii in bataia vantului. Zoe e mic copil pe langa absolventele de liceu pedagogic. Sa iei intr-o mana un copil ce e gata sa dea la rate, cu alta mana sa stergi un nasuc, iar cu piciorul sa prinzi capacul de carioca ce sta sa cada de pe masa. Asta da scenariu! :)) Eh, nu e asa zi de zi, dar antrenamentul acesta se aplica si-n viata personala. Te cam caleste pentru momentul in care rasucesti cheia in usa si intri in sufragerie, unde-ti vezi odrasla ca vine si te trage de pantaloni: 'Mamaaaa, tata mi-a dat sa mananc numai cerealeee azi'. Pui repede oala pe foc, cu cealalta mana te dezbraci, cu un ton ferm dar calm, ii explici ca oala magica face supa intr-o clipita..Asa iscusinta...:)) Unde e profesorul nostru? Unde e libertatea aia pe care o simteam la ore cand mai oftam si noi  la dezbateri pe tema romantismului si a simbolismului? Oftam azi cand vin facturile si notificarile, prin posta.

Sa ne bucuram asadar de libertatea oferita de prezent..Maine e posibil sa ti-o rapeasca vreo nesansa sau timpul ce se scurge nemilos.

Cu drag, 

Corina

E bine mamă...in capitală.

 Draga mama,
    Astazi sunt mandra de mine. Am reusit ceea ce incercasem de ceva timp. Sa imi apar cu stoicism punctul de vedere, dar in acelasi timp sa dau dovada de diplomatie. Si asa bine m-am simtit eu, am considerat-o prima victorie in singuratate. Nu am cum sa nu ma bucur, mai ales ca acest mod de a-mi apara teritoriul si munca, ma defineste. Pacat ca nu esti aici sa-ti povestesc cum i-am aratat eu cine-i o lady. In sfarsit, mi-a reusit sa fac ceea ce nu-mi prea reusise de ceva timp. Sa fiu ca tine, chiar si pret de cateva momente. Sa stii ca mi-e bine aici. Imi traiesc viata de studenta, chiar daca am incheiat facultatea de ceva vreme. Stii cum e sa iti vezi actorul preferat la metrou si sa te gandesti ca apucai doar la tv, de Craciun, sa-l vezi? Nu pot masura bucuria simtita in acele clipe. E bine mama aici. Sunt zile cand nu as vrea sa ies din pijamale si zile cand as lua la picior tot Bucurestiul. Am in jurul meu oameni frumosi si oameni...complicati. Ii iubesc la fel de mult si pe primii si pe ultimii. Si ei iubesc 'mancatorii de vocale'.:)) I-am invatat la ce spunem noi 'flise' si ca Nicusor nu e un simbol reprezentativ pentru al nostru oras. Am cicatrici frumos vindecate si un geamantan de dorinte. Nu te teme, am grija de mine asa cum aveai tu, cand eram acasa. Nu las niciun bandit Coroiu sa se apropie de mine :)) Are grija doamna Miha de mine. Ma duce la teatru si ma invata de bine. Noi plangem si radem, ne bucuram si ne intristam cand luam cina in oras. Tesem frumos amintirile stranse de-a lungul vremii si plamadim altele nou-noute. O mai am si pe doamna Elena. Face o mancare buuuna mamico, exact ca tine. Sunt mamici adoptive, eu asa le vad.  Mananc si plang, exact cum zicea Labis. Plang fara sa se vada ca uneori mi se face dor. O mai am si pe Maria, Andreea, Alina, Nicoleta si as mai tot scrie dar ma opresc aici, ca e lung pomelnicul :))  Cu asta ramanem mama, cu amintirile. Inghitim pastile amare, dar si pastile dulci. As vrea sa-ti vindec cu ele mainile muncite si ranile dintre degete de la atatea vase spalate si scutecele albite cu clor. Daca nu ai fi bolnavioara, as bea si cu tine un pahar cu vin si cu multa scortisoara. Sa vezi atunci chef de povesti si voie buna ;))  Ei, dar nu te speria. Muncesc si invat, sa nu crezi ca doar paharele de vin se pun la socoteala. Aici suntem contra-cronometru mai mereu, dar imi place. Simti pulsul altfel si cand ramai tu cu tine, te gandesti ca in vacanta, linistea orasului de provincie iti e bandaj pus pe sufletul obosit. Imi e mila de cei prinsi aici de sarbatori. Nu prea e fain sa ramai captiv aici. Te simti ca un imigrant ramas fara viza. Eu asa m-as simti, daca nu as avea unde sa ma intorc. Abia astept sa te iau in brate, mi-e dor de tine.
Cu drag,
  Corina.