Hartia suporta orice, nu si oamenii din jurul nostru. Azi mi-am adus aminte de zilele de liceu, de monologul unor dascali si de nostalgia ce ma cuprinde de fiecare data cand aud 'liceu pedagogic'. Fac parte din generatia 89, 'astia ceva mai rebeli, care scuipau cu bolta semintele' Pe langa seminte, se mai scuipau si idei. :)) Colegele mele din liceu isi vor aduce aminte de profesorul nostru de pedagogie, cel care glumea pe seama noastra. Bineinteles ca eram toate adolescente cu bun simt si nu am fi facut noi asemenea gesturi. Poate ca nu ar fi fost rau sa incercam. :)) Cine stie la ce performante am fi ajuns. Domnul nostru profesor nu era ca domnu' Trandafir al lui Sadoveanu. Ne vorbea in schimb de libertate si de pretul ei. Sa poti sa mesteci si sa scuipi idei proprii, sa ai indrazneala de a supravietui pe cont propriu, fara a te lega de buzunarul nimanui. Sa mai discut despre marcarea teritoriului? Da, e al meu pentru ca pot si nu ma las nici de-a naibii in bataia vantului. Zoe e mic copil pe langa absolventele de liceu pedagogic. Sa iei intr-o mana un copil ce e gata sa dea la rate, cu alta mana sa stergi un nasuc, iar cu piciorul sa prinzi capacul de carioca ce sta sa cada de pe masa. Asta da scenariu! :)) Eh, nu e asa zi de zi, dar antrenamentul acesta se aplica si-n viata personala. Te cam caleste pentru momentul in care rasucesti cheia in usa si intri in sufragerie, unde-ti vezi odrasla ca vine si te trage de pantaloni: 'Mamaaaa, tata mi-a dat sa mananc numai cerealeee azi'. Pui repede oala pe foc, cu cealalta mana te dezbraci, cu un ton ferm dar calm, ii explici ca oala magica face supa intr-o clipita..Asa iscusinta...:)) Unde e profesorul nostru? Unde e libertatea aia pe care o simteam la ore cand mai oftam si noi la dezbateri pe tema romantismului si a simbolismului? Oftam azi cand vin facturile si notificarile, prin posta.
Sa ne bucuram asadar de libertatea oferita de prezent..Maine e posibil sa ti-o rapeasca vreo nesansa sau timpul ce se scurge nemilos.
Cu drag,
Corina
No comments:
Post a Comment