E bine mamă...in capitală.

 Draga mama,
    Astazi sunt mandra de mine. Am reusit ceea ce incercasem de ceva timp. Sa imi apar cu stoicism punctul de vedere, dar in acelasi timp sa dau dovada de diplomatie. Si asa bine m-am simtit eu, am considerat-o prima victorie in singuratate. Nu am cum sa nu ma bucur, mai ales ca acest mod de a-mi apara teritoriul si munca, ma defineste. Pacat ca nu esti aici sa-ti povestesc cum i-am aratat eu cine-i o lady. In sfarsit, mi-a reusit sa fac ceea ce nu-mi prea reusise de ceva timp. Sa fiu ca tine, chiar si pret de cateva momente. Sa stii ca mi-e bine aici. Imi traiesc viata de studenta, chiar daca am incheiat facultatea de ceva vreme. Stii cum e sa iti vezi actorul preferat la metrou si sa te gandesti ca apucai doar la tv, de Craciun, sa-l vezi? Nu pot masura bucuria simtita in acele clipe. E bine mama aici. Sunt zile cand nu as vrea sa ies din pijamale si zile cand as lua la picior tot Bucurestiul. Am in jurul meu oameni frumosi si oameni...complicati. Ii iubesc la fel de mult si pe primii si pe ultimii. Si ei iubesc 'mancatorii de vocale'.:)) I-am invatat la ce spunem noi 'flise' si ca Nicusor nu e un simbol reprezentativ pentru al nostru oras. Am cicatrici frumos vindecate si un geamantan de dorinte. Nu te teme, am grija de mine asa cum aveai tu, cand eram acasa. Nu las niciun bandit Coroiu sa se apropie de mine :)) Are grija doamna Miha de mine. Ma duce la teatru si ma invata de bine. Noi plangem si radem, ne bucuram si ne intristam cand luam cina in oras. Tesem frumos amintirile stranse de-a lungul vremii si plamadim altele nou-noute. O mai am si pe doamna Elena. Face o mancare buuuna mamico, exact ca tine. Sunt mamici adoptive, eu asa le vad.  Mananc si plang, exact cum zicea Labis. Plang fara sa se vada ca uneori mi se face dor. O mai am si pe Maria, Andreea, Alina, Nicoleta si as mai tot scrie dar ma opresc aici, ca e lung pomelnicul :))  Cu asta ramanem mama, cu amintirile. Inghitim pastile amare, dar si pastile dulci. As vrea sa-ti vindec cu ele mainile muncite si ranile dintre degete de la atatea vase spalate si scutecele albite cu clor. Daca nu ai fi bolnavioara, as bea si cu tine un pahar cu vin si cu multa scortisoara. Sa vezi atunci chef de povesti si voie buna ;))  Ei, dar nu te speria. Muncesc si invat, sa nu crezi ca doar paharele de vin se pun la socoteala. Aici suntem contra-cronometru mai mereu, dar imi place. Simti pulsul altfel si cand ramai tu cu tine, te gandesti ca in vacanta, linistea orasului de provincie iti e bandaj pus pe sufletul obosit. Imi e mila de cei prinsi aici de sarbatori. Nu prea e fain sa ramai captiv aici. Te simti ca un imigrant ramas fara viza. Eu asa m-as simti, daca nu as avea unde sa ma intorc. Abia astept sa te iau in brate, mi-e dor de tine.
Cu drag,
  Corina.