Am învăţat să trăiesc fără aşteptări şi fără regrete, fără întrebări şi fără ezitări. Te adaptezi sau dai colţul fizic şi psihic.
Karma, drăgălaşo, karma. Ce dai, aia primeşti. E mesajul cu care ma trezesc dimineaţa şi mă culc seara. Ce aleg să cresc eu cu atenţia mea? Mi-am hrănit multa vreme incertitudinile, supărările şi inerţia pentru că aşa ştiam să funcţionez. Suferinţa se învaţă. Nimeni nu vrea asta, dar totuşi alegem sa suferim. Am dat din coate şi m-am dat cu capul de pereţi, dar a fost cu folos. Doar aşa am crescut. Fericirea mea nu depinde de alţii sau de acţiunile lor. Am învăţat acest lucru când îmi strângeam lucrurile cu lacrimi în ochi pentru că aveam să ma mut iarăşi cu chirie într-un timp scurt şi nu aveam unde. Se întâmpla cu ani în urmă, dar a fost lecţia ce mi-a arătat că nu exista alt mod prin care trebuia să reţin că nu tot ce zboară se mănâncă. Disperarea mi-a arătat că luptele se dau intre mine şi mine, nu între mine şi alţii. Dacă avea cine să mă scufunde sau să mă salveze, eu eram aceea. Îi rog pe cei ce suferă, că aşa au învăţat zilnic, să înveţe ca se poate şi altfel. E normal să îti iei scut de apărare când nu îti ies socotelile, daar a cui e vina că nu iei atitudine şi nu consumi energie sa salvezi ce e de salvat? Ia un copac în braţe sau manâncă o savarină. Works like magic :)
Karma, drăgălaşo, karma. Ce dai, aia primeşti. E mesajul cu care ma trezesc dimineaţa şi mă culc seara. Ce aleg să cresc eu cu atenţia mea? Mi-am hrănit multa vreme incertitudinile, supărările şi inerţia pentru că aşa ştiam să funcţionez. Suferinţa se învaţă. Nimeni nu vrea asta, dar totuşi alegem sa suferim. Am dat din coate şi m-am dat cu capul de pereţi, dar a fost cu folos. Doar aşa am crescut. Fericirea mea nu depinde de alţii sau de acţiunile lor. Am învăţat acest lucru când îmi strângeam lucrurile cu lacrimi în ochi pentru că aveam să ma mut iarăşi cu chirie într-un timp scurt şi nu aveam unde. Se întâmpla cu ani în urmă, dar a fost lecţia ce mi-a arătat că nu exista alt mod prin care trebuia să reţin că nu tot ce zboară se mănâncă. Disperarea mi-a arătat că luptele se dau intre mine şi mine, nu între mine şi alţii. Dacă avea cine să mă scufunde sau să mă salveze, eu eram aceea. Îi rog pe cei ce suferă, că aşa au învăţat zilnic, să înveţe ca se poate şi altfel. E normal să îti iei scut de apărare când nu îti ies socotelile, daar a cui e vina că nu iei atitudine şi nu consumi energie sa salvezi ce e de salvat? Ia un copac în braţe sau manâncă o savarină. Works like magic :)
