Mortilor mei, disparutilor mei

Ciulinii Baraganului mi-au imbracat gradina unde tata a muncit cu atata truda ani in sir. Las casa si urc anevoios spre crucile batute de ploi si vant, unde sunt ingradite amintirile si numele bunicilor ce ne-au lasat pamantul galben, argilos, ca amintire. ''Saru'mana, mamaie! Imi este dor de mancarea de gutui pe care mi-o faceai toamna. Anul asta am mai pierdut o parte din amintiri, dar tin cu dintii de cele care mi-au mai ramas. Ma incojoara haul si pamantul, durerea si suspinele. Te am in sange si in fiecare bucata de carne ce imi compune trupul. Nu ii spun mamei ca ma omoara dorul, dar iti zic tie..stiu ca dincolo de placa de beton trec cuvintele mele si ma auzi. Am crescut si mi-am aparat inima de durere, desi mi-a fost dintotdeauna frica de ea. Mama si tata aduna si ei argint in par, cum ai adunat si tu, ani la rand. As fi vrut sa ma vezi mare. Cat seman cu tine! Oglinda nu o sa ma lase sa iti uit zambetul de copil si ochii migdalati. Ti-am gasit cutia cu farduri si paltonul cu motive florale. Pastreaza aroma de musetel si papadie cu care am crescut de mica. As fi vrut sa fi mai stat, sa-mi alini dorul si sa-mi imbraci inima cand imi e prea frig. Nu am cui sa-i strig dorul, nici hartia nu imi poate inghiti cerneala si nici emotiile. Tu intelegeai, tu stiai, tu vindecai.

Mortilor mei, disparutilor mei, le cer alinare. Ma inconjoara ciulinii, frunzele si picaturile de ploaie. Sunt toate prea grele, ca o haina grea de iarna ce imi fac drumul si mai anevoios. 

Karma, dragălaşo, karma

Am învăţat să trăiesc fără aşteptări şi fără regrete, fără întrebări şi fără ezitări. Te adaptezi sau dai colţul fizic şi psihic.
Karma, drăgălaşo, karma. Ce dai, aia primeşti. E mesajul cu care ma trezesc dimineaţa şi mă culc seara. Ce aleg să cresc eu cu atenţia mea? Mi-am hrănit multa vreme incertitudinile, supărările şi inerţia pentru că aşa ştiam să funcţionez. Suferinţa se învaţă. Nimeni nu vrea asta, dar totuşi alegem sa suferim. Am dat din coate şi m-am dat cu capul de pereţi, dar a fost cu folos. Doar aşa am crescut. Fericirea mea nu depinde de alţii sau de acţiunile lor. Am învăţat acest lucru când îmi strângeam lucrurile cu lacrimi în ochi pentru că aveam să ma mut iarăşi cu chirie într-un timp scurt şi nu aveam unde. Se întâmpla cu ani în urmă, dar a fost lecţia ce mi-a arătat că nu exista alt mod prin care trebuia să reţin că nu tot ce zboară se mănâncă. Disperarea mi-a arătat că luptele se dau intre mine şi mine, nu între mine şi alţii. Dacă avea cine să mă scufunde sau să mă salveze, eu eram aceea. Îi rog pe cei ce suferă, că aşa au învăţat zilnic, să înveţe ca se poate şi altfel. E normal să îti iei scut de apărare când nu îti ies socotelile, daar a cui e vina că nu iei atitudine şi nu consumi energie sa salvezi ce e de salvat? Ia un copac în braţe sau manâncă o savarină. Works like magic :) 

Aprilie, să ştii că nu te iubesc

În aprilie am pierdut oameni şi bunuri. Unii s-au împiedicat de aşteptarile mele grandioase, alţii au vrut să construiască ceva nou, peste ruine ce nu au făcut loc altor cărămizi. Noi nu suntem defecţi şi nici nu ar trebui să ascundem ce pulsează inăuntrul nostru zi şi noapte. Doar că e greu să ascunzi permanent dureri sau vise la care tânjeşti de atâta timp. Am suferit ca un câine când nu am inţeles rostul lor în viaţa mea şi mă tot bântuia întrebarea: De ce eu? Azi, am văzut violenţa fizică, drept un mod de apărare a intereselor. O domniţă solidă, ca un vultur pregătit să-şi devoreze prada, ţipa cu disperare la o fătucă firavă, întrebând-o: De ce eu? Bătălia era data pe teren neutru, într-un mijloc de transport, având ca subiect principal un..berbec. Unul de îsi conduce turma de oiţe lăsate pe marginea drumului, iar nevasta caută cu disperare un mod de a-i opri aventurile. Oamenii priveau amuzaţi, ca la o piesă de teatru stradală. La câţive metri distanţă, un copil plângea după caramelele ce i le mâncase colegul de bancă, în pauză. Povestea bunicului cu patos, că nu a vrut să-i dea nicio caramea colegului său, pentru că îi pătează mereu caietul cu cerneală, în pauze. ''Erau ale mele". Atât se mai putea descifra printre suspine şi lacrimi. Soţia înşelată, afirma la fel: E al meu, tu să-ti iei labele de pe el, nenorocito''. Nu stiu care o fi suferit mai mult. Cert e că ego-ul rănit, arăta cu degetul la ce detinuse fiecare în parte. Copilul nu avea cum să ştie ca pofta de dulce, te împinge la scopuri ce scuză mijloacele, iar nevasta rănită, nu conştientiza că berbecul ei nu e bun nici măcar pentru o friptură şi că evadarea lui din cotidian, venise după ani mulţi de reprimare, sau dupa dorinţa de validare a masculinităţii, ucisa în faşă de acest mic tartor rotund, ce îi ţinea loc de soţie. A fost momentul când mi s-a declanşat neuronul, conştientizând că suntem prea pierduţi în noi. Ne pierdem în durere şi în frica de a nu pierde, uitând să ne punem şi în pielea celuilalt. Dacă ne-am apleca asupra propriilor temeri şi am înţelege că nimic nu ne aparţine cu adevărat, probabil că nu am mai suferi atât de mult. Chiar dacă o fi prea greu uneori să laşi în urmă ambalaje goale şi oameni ce nu mai merg pe drumul tău, educă-te. Eliberează-te de prea mult sine şi de prea multă dorinţă de control.
Aprilie, nu te iubesc, dar îţi mulţumesc că m-ai învăţat atât de multe lucruri. Ai măturat drama din viaţa mea şi mi-ai oferit reţeta unui trai mai bun.

Pazeste-ti inima - Ruins of love with jasmin scent

''Fereste-te de viscolul starnit la sfarsit de luna, de frazele ce arunca miere si venin deopotriva, de pericolele ce vin avalansa peste noi. Cutia toracica nu imi mai e demult scut impotriva durerilor de inima. Am scris istorii cu pixul sora-tii si santuri adanci cu lacrimi, seara de seara. Dar ma descurc si singura. Asa cum am facut mereu. Tu ce mai faci, te imbraci bine? Ceaiul negru tot cu mult zahar il bei? Azi te-am asteptat, cum te-am asteptat in fiecare dupa-amiaza. Aveam in maini un manunchi de sperante, emotii si amintiri. Dar nu ai avut dispozitia necesara sa dai ochii cu mine. Vreau sa am soarele in suflet si sa nu iti mai iubesc extensiile. Loveste ca ai in ce sa lovesti. In fiecare parte intoxicata cu grija continua ce ti-am purtat-o atatia ani. Cand prea mult, devine prea mult, ma opresc, pentru ca risc sa ma distrug. Duci in spate aceleasi dureri? Vreau sa ti le dau si pe ale mele, pentru ca povara e prea mare. Eu nu am fost invatata sa duc atat de multe. Imi este prea frig. Inima imi e mica, prea mica si inghetata. Mama mi-a vindecat genunchii si coatele cu pansamente. Pentru inima nu mai are ce sa imi dea. Ma vindec cu iubire. Doar ca nu e a ei, ea nu stie cate patimeste sufletul incercat de greutati. Ma intreaba mereu de tine si daca mananc bine, daca am grija sa ma feresc de iarna. De electricitate avem parte doar dimineata si seara. Dania, fetita noastra, intreaba mereu de tine. Weno baba? ( Unde e tata?) Ce sa ii zic? Ca nu te mai intorci? Ca tatal tau poarta un razboi cu el insusi si ca a uitat de noi? Ti-a mostenit ochii si culoarea pielii. E o papusa cu maini de pianist. Tine in brate, seara la culcare, steagul revolutiei. Zice ca poarta aroma pielii tale si ca o adoarme in fiecare seara. Strange la piept cu dor, ramasitele tale. As vrea sa te stiu mort. Macar as ucide indoiala ce ma macina de luni bune. Mi-as reface viata si ar putea cineva sa-i citeasca povesti la culcare Daniei.. un tata de imprumut. Este singura salvare ce o mai am. Sa sterg trecutul din prezent si sa imi vad de viata.''

Te citesc de la prima conversatie ;)

Cu cana mea de ceai si niste idei ce nu-mi dau pace de aseara, fac azi o simpla clasificare a indivizilor, in functie de personalitate.

 1. Cei puternici

   Cei care respecta parerile tuturor, chiar si cand are o alta parere.

Totusi, face totul dupa bunul plac, fara a le pasa de ceilalti.

2. Cei slabi

   Barbati dependenti de familie, de cordonul ombilical( inca netaiat) al mamei, surorii, cumnatului, dupa caz. Sunt incapabili de a actiona independent, deoarece 'fara familie, nu valoreaza niciun ban'

Acesti barbati vor fi casatoriti de familie, sau de imprejurari, nu vor avea nicicand curaj sa se ridice si sa spuna: aceasta e femeia pe care o iubesc. Va rog sa o acceptati. Sunt duplicitari, inghit multe, aduna multe si trag linie, fugind de ei insisi, de dorintele lor si de normalitate. Prefera dependenta pentru ca le asigura confort sau se inchid in cercuri vicioase formate din prieteni ca si ei, cu conceptii gresite si cu nesiguranta in suflet.

3. Cei siguri pe ei

 Tipul rational. Barbati impacati cu ei insisi, demonstrand incredere in fortele proprii. Acestia reusesc sa se faca remarcati, respectati si admirati. Au darul de a pastra iubirea si afectiunea celorlalti, datorita modestiei si implinirii. Pe bune, se mai fabrica asa ceva?! :-D

 4. Cei prea increzatori in sine

 Oameni care nu au cu adevarat nimic de care sa fie mandri. Exces de incredere, desi le lipseste orice motiv pentru asta; nu au realizari importante, respect pentru cei din jur sau simt empatic.. Cel mai ingrozitor tipar de barbat. Daca mai sufera si de sindromul ''adolescentului etern'', tine-te bine. Fugi ca dracu de tamaie! 

5. Cei nesiguri pe ei

Cei care pretind ca sunt siguri pe ei. Pozeaza in persoane increzatoare in sine. desi nu cred absolut deloc in aceasta imagine. Iau foarte personal fiecare cuvant adresat si riposteaza cu agresivitate, protejandu-si esecurile cu personalitatea zgomotoasa sau se retrag in carapacea proprie, lasandu-ti impresia ca tot universul participa la infatuarea proprie. Ii recunosti dupa tinuta impecabila, tacere de parca i-a murit catelul ieri, idei incoerente puse in discutie si egoism dus la extrem. 

6. Cei care sunt foarte nesiguri pe ei

Se vede cu ochiul liber din prima, ca iti provoaca mila. Cu probleme de natura fizica sau emotionala, oamenii acestia nu pretind ca sunt ceea ce nu sunt si actioneaza ca si cum ar fi altfel decat sunt.

Data viitoare, cand va aventurati prin jungla cotidiana...luati si un ghid cu instructiuni de utilizare.. Previne durerile de cap! 

Cu drag,

Corina.

Ma-nconjoara o mare de zapada si niciun strop de apa

Cafeaua imi face cu ochiul dar si racoarea instalata in camera mea. Stau cuminte ca oricum nu am apa in ibric. Ii adulmec doar aroma din borcan :))  Prea matinala ( cum sunt de vreo opt luni), imi dezmortesc degetele si ma pregatesc sa dau viata unui nou articol.
  M-am apucat sa recitesc cartea aia din Golf si iar o intalnesc pe Gamrah,cea care se razbuna pe japoneza lui Rashid si o injura in engleza si in araba, pentru ca nu accepta ca sotul ei saudit e din piatra si are o aventura cu o alta femeie. Injur si eu in gand o data cu eroina mea, ce se zbate sa-si faca singura dreptate intr-o lume injectata cu morfina. Injur in gand si pentru apa oprita peste noapte in complex, ca acesta nu e mod in care sa-ti incepi duminica. Iau personajele in serios si mintea imi fabrica peisajele descrise de autor atat de frumos. Ba mai mult, ma trezesc ca imi cere ajutorul (culmea!!) o fiinta ce indura situatia dragalasei Gamrah. Cum sa ripostez la asa suparare? Apa nu am, i-am fi facut un dus rece si poate rezolvam problema infidelitatii...:)) Alte arme nu detin, ca oricum violenta nu ma caracterizeaza. Asa ca...scriu. Impuscam cu litere si paragrafe. 
    Cu mare drag as construi un zid in jurul acestui ousor fragil si incapatanat, dar nici asa nu ii e de folos. Cum bine spunea cineva pe Facebook..esti prajit si plin de ura, ai devenit prajitura. Doar sa-i zic de domnul Ibrahim, cel din romanul ''Domnul Ibrahim si florile din Coran'', cum ataca el intelept cu zambete si-l invata si pe bietul Momo sa fac la fel. Nu-ti convine ceva..pac! zambet. Vrei sa cuceresti lumea? Pac! Un zambet. Asa si tu, om chinuit de infidelitate. Pac! Zambeeet. O sa devina confuz si o sa-si zica...'Asta a innebunit!' Macar sa-l enervezi daca altceva nu prea poti face. Poate ca e de 1000 de ori mai nefericit daca o fi ales asta..sau plictisit sau pur si simplu mitocan. Dar azi nu judecam. Azi invatam sa ne descurcam si fara apa si fara indivizi ce alearga dupa fuste scurte. Ne uitam pe geam, adulmecam mirosul de canal sau de cafea de la vecini, dupa caz. Tragem aer in piept si....speram ca fetele din Golf sunt destul de convingatoare si abile in a povesti si a preveni si pe altii.. Asa da....asa nu.. E ca o scoala cu multe ferestre. Iti arata drumul si tu alegi. Iti accepti suferintele si faci eforturi sa nu repeti greselile altora. Asadar mana pe carte si ochii la fetele noastre saudite ( cele din roman).
O duminica placuta, cu multa apa calda.
Cu drag, Corina

Nu mai rabda, femeie, ia si iubeste!

  Se anunta un articol scandalos.. Scandalos, pentru ca tu trebuie sa combati totul cu un ruj rosu aprins si niste tocuri pe masura. Buzele tale sa cante simfonia armoniei, a bucuriei, Calca totul in picioare, la propriu. Danseaza peste frustrari, resentimente, oameni care iau si nu dau, trecut incarcat cu de toate. Nu-ti mai saruta copilul pe crestet doar in somn si nu-l mai persecuta cu tone de '' ti-am zis eu, dar nu ma asculti niciodata''. Iubesti astfel copilul din tine, lasa-l sa zboare, nu-l mai invata sa tot rabde cum ai rabdat tu pana acum. Iubeste maini, ochi, gesturi ce-ti ofera tandrete. Ia rochia pe care o tii la naftalina de ceva vreme si arata-le tu ce poti, Nu le place parul tau rebel? Nici tie nu iti convine atitudinea lor de vanzatori la fast-food. Iti zambesc asa intr-un colt si te intreaba daca vrei cu 'de toate'. Da, cu de toate sa fie, dar sa nu-mi dai ce-ti pica tie printre degete. imi dai ce ai tu mai bun! Nu le orna cu prejudecati, nici cu durere. Ai pe piele note de parfum ce iau mintile tuturor. Foarte bine!  Sa le arda degetele ca nu te pot atinge. Sa viseze la tine cum viseaza pelerinii la Mecca.  Asternuturile tale nu sunt pentru oricine, sunt pentru acel cineva care stie sa-ti atinga in primul rand sufletul. Sa te dezbrace mai intai de frici si de hainele grele ale trecutului. Stie sa iti citeasca in palma, in ochi, in gesturi? Te cauta cu privirea din bucatarie pana in hol? Perfect! I-ai trezit interesul, Acolo incepe viata! E ca un beduin ce cauta oaza din desert, isi linisteste capul intre palmele tale si se stie in siguranta, Da-i tot ce ai mai bun, pentru ca merita! Ofera tandrete? Va cunoaste si copilul vostru asta. Iti da prajituri ca de dieta? O sa mananci lipie cu gem toata viata. Mai bine o baclava cu sirop de sa dai in diabet! Ia si hraneste-te ca o viata ai si aia e scurta. Daca mori maine o sa regreti ca nu ai avut sirop nici macar in zilele de sarbatoare. Pai nu e trist? Asa ti-a dat mama? Pe mine m-a hranit cu ce a avut ea mai bun si asta vreau. Eu nu ma mai multumesc doar cu lipie. De-ar fi sa colind tot pamantul si-ti jur ca eu asta nu mai mananc!

Asadar, scoate rujul, ia si pantofii cu toc, pune rochia si hai!  Fa din fiecare zi o sarbatoare. 

Cu drag si entuziasm,

Corina :-D