Omul se teme mai mult de necazurile pe care le-ar putea avea decat de acelea prin care a trecut. Citatul acesta ar trebui memorat si invatat de majoritatea oamenilor ce raman captivi in propria minte.
Realitatea fizica depinde de sentimentele ce ti le atribui propriei persoane. Nimeni nu-ti poate vindeca temerile daca nu-i oferi tu sansa mintii si trupului sa-si faca treaba. I-as fi spus cuiva acum ceva timp sa se priveasca si sa se intrebe daca merita mai mult decat frica si amaraciune. Nu stiu daca reusesc prin cateva fraze sa deschid lacate sau sa alin dureri dar stiu sigur ca imi astern intr-un articol ganduri menite sa aduca lumina acolo unde nu mai e. Cat suntem dispusi sa primim in viata asta? O fi avut mama grija sa ne tina captivi in acel obsedant : asa da, asa nu, ca te musca, te pisca, te frige, te uda. Rolul ei de scut anti-racheta a fost mai mult decat scut. A devenit inchisoare cu ferestre acoperite si loc de dat cu capul periodic. Alergi de tine cu tine si uneori mai alergi si de altii. Si astfel ajungem la acel chinuit EU, prabusit de-a lungul timpului. Ce fel de oameni si-au sters picioarele pe sufletul tau?
Dependentii de alcool, droguri, bani si oportunistii? Manageri satui de viata ce-ti fac viata un calvar pentru ca in a lor e deja vacarm? Dai de oameni paranoici ce au grija sa te molipseasca cu obsesii si frici? Trimite-i la spitalul 9. Tratamentul functioneaza, nu proiectarea bolii pe sufletul tau. Dai de genii neintelese ce se agata cu disperare de tine? Normal ca vine frica si te acapareaza cand ii lasi sa joace volei si mingea se opreste mereu in pieptul ta, ca doar deh, esti pe post de fileu. Sa te fereasca Dumnezeu sa mai dai si de oameni ce vor sa le demonstrezi tu teorema lui Pitagora. Tie cine iti demonstreaza, cine te consoleaza? Frica. Ca doar asta ai invatat. Te-a tinut de mana si acum te hraneste cu pipeta. Frica nu-ti transmite sentimente de vinovatie, ii place sa mearga pe aceeasi banda, fara semne de plictiseala. Da-mi voie sa concluzionez ca esti pe jumatate mort, daca nu faci NIMIC sa iesi din jocul ei. Lasa-i pe ei sa te arate cu degetul ca traiesti in naivitate, in inconstienta si urmeaza-ti planurile. Nu au voie sa te judece pentru ca nimeni nu-ti traieste povestea. Martir/a nu poti ramane o vesnicie. Alergi cu scopul de a-ti vedea visul indeplinit? Ia-i dupa tine pe cei ce ti se alatura, nu pe indivizii ce vor sa-ti bage bete-n roate, pentru ca refuza sa iasa din inchisoarea proprie. Sa-ti fie frica de ce nu faci, de ce nu indepartezi, acestea sunt adevaratele pericole.
Cu drag, Corina.
No comments:
Post a Comment