Casa, dulce casa

Am ajuns acasa.  Stau in camera mea, la biroul meu, cum am mai stat de atatea ori. Dar nu mai este la fel, ceva s-a schimbat. In locul laptopului, sta acum amenintatoare o cutie cu pixuri, gata sa se rastoarne peste colile de hartie. Aici am trait cele mai minunate momente. Conversatii savuroase, batai cu perne, plans, ras, asteptari, deziluzionari. In bucatarie, aveam mesele in familie, in sufragerie se incepea bataia pe telecomanda :)) Pe hol, se patina. In debara, oalele mamei erau gata sa cada.. Aveam grija sa le suprapun si sa fac un vulcan urias, pregatit sa erupa oricand. La mine in sertare, gasesc scrisori, trandafiri pusi la presat. Aroma cartilor vechi te imbie la citit. Lumina soarelui pica fix pe ele, alintandu-le. Nici ursii de plus nu au mai vazut din decembrie lumina. Imi pare totul nou, desi e vechi si incarcat cu amintiri. Pana si tricourile pastreaza mirosul de paine coapta, frageda, abia scoasa din cuptor. Par toate atat de vii, de colorate. Timpul e insa nemilos si nu face altceva decat sa ma prinda acolo in trecut. Casa nu e decat o casa.. De tricouri ar cam fi cazul sa ma descotorosesc. Sunt vechi, uzate si inutile. Trandafirii au cel putin 5 ani in spate si vor sa fie ingropati, ursii s-au uratit si prafuit. Pana si orasul pare ca a ramas prins in anii 80. Nu mai vad freamat, bucurie, oameni fericiti pe strada. Toate bulevardele sunt pustii, prinse in canicula sau in toropeala de seara. Sa mai cant la noi la Braila, la tanti Elvira? Mi se cam duce cheful.. Se inchid cofetariile pe care le stiam de mic copil, prima institutie in care am predat sta si ea sa cada, ingenuncheata de un sistem bolnav. Ii tin companie niste buruieni, un gard ruginit, platanul urias si un cais. Mi se pune un nod in gat dar nu prea am ce face. Probabil pierderile au si ele rolul lor. Te fac sa constientizezi ca nu ai ce sa faci. Fie ca accepti sau nu, lucrurile sunt asa cum sunt..

Cu drag, Corina.